Pictura ud-pe-ud, o poveste Waldorf despre culori
- Ferma Happy by Nature
- acum 6 zile
- 5 min de citit
În educația Waldorf, imaginația copilului este hrănită prin povești, cântece, materiale simple și experiențe artistice care îi dezvoltă simțul frumuseții și creativitatea. Pictura ud-pe-ud este una dintre aceste experiențe, oferindu-i copilului timp și spațiu pentru a întâlni lumea culorilor.
În pictura ud-pe-ud, culorile prind viață. Galbenul strălucește, roșul dansează, iar albastrul își face loc încet pe hârtia udă. Culorile curg, se întâlnesc și se transformă într-un mod firesc, creând nuanțe și forme neașteptate.
Copilul nu este chemat să picteze un anumit lucru și nici să ajungă la un rezultat anume. Este invitat să observe, să exploreze și să descopere ce se întâmplă atunci când culorile se întâlnesc.
Pentru copilul mic, pictura nu este despre „a face un desen frumos”. Este despre a trăi culoarea. De aceea, este bine să pictăm încet, fără grabă și fără să îi spunem copilului ce trebuie să obțină.
Lumea culorilor
Înainte de a începe, putem privi împreună culorile din jurul nostru. Galbenul soarelui, albastrul cerului, roșul unei flori, verdele frunzelor...
În pictura ud-pe-ud, copilul are timp să descopere aceste culori prin propria experiență. La început, putem picta o singură culoare. Apoi putem introduce câte două culori: galben și roșu, galben și albastru, roșu și albastru.
Când două culori se întâlnesc pe hârtia udă, copilul poate observa singur ce se întâmplă. Nu este nevoie să explicăm prea mult. Putem doar să spunem:
„Uite ce s-a întâmplat când s-au întâlnit!”
Mai târziu, putem introduce toate cele trei culori primare.
Materialele necesare:
hârtie groasă pentru acuarelă, de preferat 300 g/m²
vopsele de acuarelă concentrate, în cele trei culori primare: galben, roșu carmin și albastru ultramarin. Noi folosim culori Stockmar, potrivite pentru această tehnică, dar pot fi folosite și alte vopsele de acuarelă de calitate, concentrate
câte o pensulă mare, plată, pentru fiecare copil, de aproximativ 2,5–4 cm lățime
câte o planșetă impermeabilă pentru fiecare copil
un vas mare, lighean sau tăviță pentru umezirea hârtiei
un borcan mare cu apă curată pentru clătirea pensulei
câte un borcănel mic pentru fiecare culoare
un borcan mai mare pentru prepararea culorilor
câte un burete pentru fiecare copil
o lavetă moale sau un prosop mic pentru pensulă
cârpe pentru curățenie
șorțuri, dacă este nevoie
un bețișor de lemn, o spatulă sau un bețișor de înghețată pentru amestecarea culorilor
Nu este nevoie să cumpărăm totul de la început. Putem începe cu ceea ce avem deja și, în timp, să completăm materialele.
Pregătirea:
1. Pregătim culorile
Punem o cantitate mică de vopsea într-un borcan mai mare și adăugăm apă. Amestecăm bine. Culoarea trebuie să fie suficient de intensă, dar fluidă. Putem testa nuanța pe o bucată de hârtie.
Dacă este prea închisă, adăugăm apă. Dacă este prea deschisă, mai adăugăm puțină vopsea. Culoarea rămasă poate fi păstrată într-un borcan închis, la frigider.
2. Umezim hârtia
Umplem ligheanul cu câțiva centimetri de apă. Punem o singură foaie de hârtie odată în apă, o întoarcem și o lăsăm să se îmbibe bine.
Hârtia poate sta în apă aproximativ 10–15 minute.
3. Pregătim locul de pictură
Pe masă punem planșa, hârtia umedă, pensula, buretele, borcanul cu apă, borcănelele cu vopsea și prosopul pentru pensulă.
Este util ca fiecare copil să aibă propriile materiale, astfel încât culorile să rămână cât mai curate.
Cum începem pictura
Scoatem cu grijă hârtia din apă și o așezăm pe planșetă. Partea mai aspră a hârtiei va fi orientată în sus.
Cu un burete curat și umed, netezim ușor hârtia. Îndepărtăm bulele de aer și excesul de apă.
Hârtia trebuie să rămână umedă și lucioasă, dar fără bălți de apă.
Acum putem începe.
Pictăm
La început, este minunat să folosim o singură culoare. Copilul poate observa cum aceasta se întinde pe hârtia udă.
Putem lăsa spații mai deschise, putem reveni cu pensula în anumite locuri și putem observa cum se schimbă intensitatea culorii.
Apoi putem introduce o a doua culoare. Pensula se clătește în apă între culori și se tamponează ușor pe prosop înainte de a lua noua culoare.
Este bine să îi arătăm copilului cum să aibă grijă de pensulă și de culori, dar apoi să îi lăsăm libertatea de a explora.
Nu pictăm forme. Pictăm culori.
Nu este nevoie să corectăm pictura și nici să îi spunem copilului unde să pună fiecare culoare. Putem picta împreună, iar copilul va observa și va imita ceea ce facem.
Un mic ritual pentru timpul de pictură
Pictura poate deveni mai frumoasă atunci când are propriul ei ritm.
Putem pregăti materialele împreună, putem începe cu un cântecel, o poezie scurtă sau o poveste și apoi putem lăsa timpul să curgă liniștit.
Nu trebuie să fie o activitate grăbită.
Pictăm încet. Privim culorile. Lăsăm culorile să se întâlnească.
La final, picturile se lasă la uscat orizontal, pe planșete. Este important să nu ridicăm sau să înclinăm planșa cât timp pictura este udă, deoarece vopseaua poate curge.
După ce s-au uscat, picturile pot deveni felicitări, coperți pentru caiete, decorațiuni, fundaluri pentru masa anotimpurilor sau pur și simplu pot fi păstrate ca amintire.
Povestea lui Tipi și a culorilor
Iar pentru zilele în care vrem să aducem puțină magie în timpul picturii, putem spune o poveste.
Într-o dimineață frumoasă, pensula Tipi ieși de sub păturica ei.(Pensula este învelită într-o lavetă moale, care va fi prosopul lui Tipi.)
Mai întâi, Tipi își spălă piciorușele într-o baie caldă și curată.(Clătim pensula în borcanul cu apă curată și apoi o atingem ușor de prosop pentru a îndepărta apa în exces.)
Era atât de fericită! Afară era o zi minunată și abia aștepta să iasă la joacă, în lumina caldă a soarelui. Așa că Tipi își scufundă piciorușele în Galbenul Strălucitor.
Și soarele veni să se joace cu ea.
Soarele dansa aici și lumina dincolo, iar Tipi mergea ușor, în vârful piciorușelor, pe hârtia udă.(Începem să pictăm cu galben, lăsând culoarea să curgă pe hârtie.)
Tipi se simțea atât de fericită, minunat de caldă pe dinăuntru!
Își scufundă din nou piciorușele în galben și se întoarse la joacă.
Soarele strălucea tot mai tare.(Mai adăugăm galben, lăsând și câteva zone mai deschise.)
Apoi Tipi se gândi:
— Oare cine ar putea veni să se joace cu noi?
Și își aminti de prietenul său, Roșu cel Strălucitor.
Tipi se întoarse la baie, își spălă piciorușele și le uscă pe prosop, așa cum făcea întotdeauna înainte de a merge la un alt prieten.(Clătim bine pensula și o tamponăm ușor pe prosop.)
Apoi își scufundă piciorușele în Roșu și porni la joacă.
Roșul sări aici, dansă dincolo și, curând, el și Galben se prinseră de mână și alergară împreună prin pajiște.(Introducem roșul lângă și peste galben și lăsăm cele două culori să se întâlnească pe hârtia udă.)
Roșul Strălucitor și Galbenul Luminos erau tare buni prieteni.
Și pentru că se simțeau atât de bine împreună, s-au gândit să-l cheme și pe prietenul lor, Albastru cel Adânc.
Tipi își spălă din nou piciorușele, le uscă pe prosop și porni să-l caute pe Albastru.(Clătim și uscăm pensula înainte de a lua noua culoare.)
Și ce să vezi?
Când au început să se joace împreună, au apărut și alți prieteni:
Portocaliul și Violetul!(Lăsăm culorile să se întâlnească și să creeze, prin amestec, culori noi.)
Și astfel, Tipi și prietenii săi au continuat să danseze, să alerge și să se joace pe hârtia udă.
Iar povestea culorilor poate continua atât timp cât Tipi mai are chef de joacă...
